Nu ma vad devenind vreodata senior.

Nu m-am inscris niciodata in tiparele oamenilor care urmeaza aceasta profesie. In copilarie nu eram atras de gaming si abia stiam sa folosesc un PC. Eram foarte extrovertit si preferam sa fac lucruri care nu aveau nicio legatura cu statul pe calculator

Nimeni nu ma vedea la facultatea de info. Toti considerau ca mi s-ar fi potrivit mai bine dreptul (mai ales ca aveam si-un parinte magistrat) sau o alta profesie mai dinamica. Cu toate astea, m-am dus pe info fiindca imi placeau matematica si informatica in liceu si parea o optiune sigura de viitor.

Odata intrat acolo nu m-am mai uitat o secunda inapoi si am muncit pe branci ca devin un programator bun. Realizez acum ca o faceam strict din ambitie si orgoliu, fiindca voiam sa-i depasesc pe toti colegii mei de generatie. Voiam sa fiu primul care isi gaseste job, sa iau cele mai bune note la materiile grele, sa ajung la master la cea mai buna facultate in afara etc.

Per total am atins aceste obiective, dar nu sunt mai sunt la fel de hotarat cand vine vorba de ceea ce urmeaza. Primavara trecuta, cand am inceput ultimul job, am trecut printr-o depresie nasoala care m-a facut sa ma intreb "oare au meritat toate sacrificiile?".

Ma uit la colegii seniori de la munca si, cum spune si titlu, nu cred ca vreau sa ajung vreodata sa fiu in locul lor. Daca ma intrebai acum un an ce imi doresc pe termen lung de la cariera mea as fi zis fara sa stau pe ganduri ca vreau sa ajung team lead sau arhitect. Pentru mine un "senior" este acel programator care atunci cand apare o problema isi sufleca manecile, intreaba "cine ne-a codat aici?" si face cumva sa o rezolve.

Nu ma vad fiind acel om. Nu ma vad stand toata ziua in meeting-uri ca sa gasesc metode de eficientizare si sa propun idei de design. Imi place sa fiu un simplu om care isi face treaba si nu cara pe umeri mari responsabilitati. Mai degraba as prefera sa schimb tech stack-ul in care lucrez odata la cativa ani. Sa experimentez si sa descopar.

Sunt curios daca si altii au fost in aceeasi situatie. Este ceea ce simt acum doar o chestie temporara? Cum vad companiile un om cu ani de experienta de senior care nu vrea sa isi asume mari responsabilitati? E loc in industrie si pentru oameni ca mine, care vor doar o viata linistita si nu vor sa faca pe naiba in patru ca sa avanseze continuu?